Cum ar fi daca ne-am putea rezolva problemele ca si cum ar fi ale altora? Ce obiectivi am fi! Dar cand sunt ale mele parca nu mai vad bine...totul e in ceata! Sunt prea implicat subiectiv...Ce ma fac?
Suna familiar? Normal. E mai usor sa oferim retete altora, sa dam sfaturi decat sa facem tot posibilul sa fim obiectivi asupra propriilor noastre probleme. Cum ar fi sa pot privi situatiile neplacute, problematice ca si cum eu as fi la 10 000 km departare? Cum s-ar vedea? Parca nu sunt asa implicat, subiectv? Parca se vad lucrurile altfel acum? Sunt convinsa ca da! Vorbim de Asociere si Disociere (o mai numim si Detasare)
Daca vorbim despre imagini, a fi asociat inseamna sa vezi o experienta ca si cum ea s-ar intampla deja, prin ochii participantului, pe cand a fi disociat insemna sa te vezi traind o experienta ca si cum te-ai uita la un film despre asta.
Te-ai lovit candva de o problema neplacuta si ai facut “din tantar armasar”? Este posibil ca ai fost atat de asociat cu problema, atat de implicat in ea incat sa faci asta? Daca este corect, poti mereu sa te disociezi de la problema pentru a castiga ceva perspectiva referitor la ea si sa o depasesti cu mai putina implicare emotionala.
Cand ne uitam “din afara”, cand facem “un pas in spate”, putem fi mai obiectivi emotional, sau cel putin emotiile vor fi “despre” experienta in sine decat despre emotiile avute de catre propria persoana ca si participant.
Se intampla deseori cam ce nu ar fi bine sa facem. Retraim experiente negative, amintiri si evenimente intr-un mod atat de asociat incat ajungem sa simtim toate emotiile neplacute de atunci. Si reusitm “performanta” sa retraim amintiri si evenimente placute in mod disociat, ca si cum vedem un film frumos. Cum ar fi daca ar fi invers?
Sa reusim sa facem “un pas in spate” ne ajuta sa vedem relatii, limite si componente din situatie pe care in alta modalitate nu le-am putea vedea, si asta ne ofera informatii valoroase pe care altfel nu le-am avea.
