joi, 11 noiembrie 2010

Tic-tac, tic-tac, tic-tac, 3- 2- 1 bum

Astazi am dat peste o povestioara tare haioasa si foarte adevarata. Iata:

"Sintem programati genetic la autodistrugere. Noi, oamenii. Eu sint. Tot ceea ce inseamna nesanatos imi provoaca mari placeri. Daca nu-mi provoaca placeri, imi da o stare de bine. Daca nu-mi da o stare de bine, mi-e totusi ok, firesc. Tot ceea ce are legatura cu o viata sanatoasa, ma arunca pe culmile disperarii. De la un viitor de betiv m-a salvat sotia, pornisem tropaind alaturi de o gasca de prieteni pe cele 7 carari ale inconstientei. Noroc ca a pus ea piciorul in prag la vreme, altfel cantam acum sub o masa, cu ficatul cat un sac cu nisip. Din fericire nici
organismul nu ma mai lasa sa beau, sint mahmur 3 zile si de la o prajitura insiropata ori o bomboana cu rom.
Daca tineti minte, ma laudam cum am inceput eu sa am obiceiuri sanatoase. Si ca fac flotari. Nu mai fac. Mi-e si groaza sa ma uit spre covorul pe care le faceam. Am o reactie de respingere. Probabil provocata de sistemul de autodistrugere aflat in mine. Stiti si de bicicleta de pedalat in camera pe care am achizitionat-o. S-a intamplat ce prevazusem. Ocupa spatiul inutil. Pe bancuta de facut abdomene e un strat de praf cam la fel de gros ca stratul de grasime de pe abdomenul meu.
Va povesteam si de alimentatia mea din care lipsesc legumele si fructele. Totalmente. Nu pentru ca nu as avea prin casa. Sotia se preocupa in permanenta sa avem legume si fructe proaspete. Eu ma preocup in permanenta sa le evit. Am deja trasee bine stabilite care ocolesc mestesugit fructierele ori cutiile cu legume. Tre sa-mi achizitionez un butoi de-ala mare de plastic si sa arunc acolo fructele ce se strica prin bucatarie, macar o pun de o palinca home-made. Si o vand in piata din Voluntari.
De vreo 6 saptamani iau laptisorul ala de matca, despre care se spune ca-i comoara naturii. Cel mai bun anticancerigen, avand nu stiu cate B-uri prin el, revigorant, reface celula, creste parul, ridica sulita in vant, etc. Bre, numa cand stiu dimineata ca tre sa iau lingurita respectiva cu laptisor, imi vine sa fug peste granita. Sa borasc ca un gugustiuc ce a inghitit o râmă stricata.
Iar am abonament la sala. De o luna si ceva. Am fost o singura data la sala. Din fericire mai merg la piscina, dar tot datorita sotiei. Ca daca ar fi dupe mintea mea, mult mai comod mi-ar fi cu curu pe canapea si cu telecomanda in mana. Si as face fitnes la degete, apasand inconstient pe butoanele telecomenzii.
Stiu ca subiectul asta devine desuet. Va zic ba ce fac, ba ca nu mai fac. Dar va intreb eu pe voi daca simtiti acelasi lucru. Daca sinteti mult mai prieteni cu actiunile daunatoare trupului si mintii. Daca trebuie purtata o lupta puternica pana la incadrarea pe un fagas sanatos al vietii. In marea voastra majoritatea sinteti oameni cu pretentii de la voi si de la viata. Si stiu prea bine ca multi aveti grija de voi prin diferite activitati. V-a venit pur si simplu sa le faceti si de atunci le tot faceti cu placere, ori a intervenit si la voi aceasta batalie fantastica intre delasare si rationalul “stiu ca trebuie sa fac ceva pentru mine daca vreau sa fiu sanato(a)s(ă)?"
7 semne ale comportamentului de autodistrugere:
1. Concentrarea atentiei asupra ceea ce nu merge sau nu e bine!
2. A fi blocat in sentimente de frica si griji!
3. Simti ca nu ai valoare!
4. Sa te compari cu alte persoane!
5. Alungi persoane si relatii!
6. Sa nu ai un scop bine definit!

Mai stiti si altele? Comentati!

M

M