joi, 29 octombrie 2009

Viata incepe unde zona de confort se sfarseste

Cu siguranta ca exista in viata fiecaruia un lucru pe care in nici un caz nu l-as face. Bungee jumping, saritul cu parasuta, patinaj chiar sau pur si simplu sa indraznim sa scoatem cateva vorbe intr-un context. Exista retineri.
Aceste retineri marcheaza intr-un fel simbolic granita zonei de confort cu cea a provocarilor in care, uimitor cum ar parea, chiar ne dezvoltam.

Daca stau sa ma gandesc mai bine, dezvoltarea personala asta ar fi, impingerea limitelor. Aveam la un curs un coleg, fraged ca varsta dar foarte smart. El avea o preocupare majora, impingerea acestor limite. Cam in fiecare zi isi propunea sa faca sau sa spuna ceva ce nu ar fi facut in mod uzual.
Mi s-a parut super smart faptul ca in primul rand avea taria sa recunoasca ca are o retinere si apoi sa o provoace, sa o materializeze. Am incercat si eu. Feelingul este unic si chiar are efect. Impinge limitele, provoaca orice moment, si te ve dezvolta.

Dragilor, iesiti din zona de confort...cum va vine un "nu pot" in cap, inlocuiti cu "provocare". Ce se poate intampla? Ce consecinte apar? Sentimente negative? Un sut si ele dispar.

Cheers!
Mihaela Iordache

Adaptare..Civilizatie...

Acum cateva zile m-am intors din Londra, un oras cu totul in el, rase, nationalitati, activitati, variatie la orice colt...orasul meu preferat. Eh...cat stateam acolo nu prea mi-am dat seama de ce ne lipseste, cum ar fi claxoanele agresive la fiecare stop in trafic, lovitul pe scarile rulante de la metrou, lipsa de informatie si ghidare...ne-am dat seama tocmai cand am ajuns acasa, ce haos aici si ce haos organizat acolo.
Trist dar adevarat, mi-am dat seama din primele minute ca imi lipseste civilizatia si respectul. Personal sunt convinsa ca romanii nu vor ajunge NICIODATA la un sfert din ceilalti. Referitor la adaptare ma gandeam ... oau...ce tare ar fi sa imi ancorez aceasta stare de eficienta si rapiditate dar cu un calm pe care acasa nu l-as fi regasit in mine. Cum se spune, incercarea moarte nu are...Ha, ha...cand am ajuns in traficul nostru minunat, oricat am incercat sa imi mentin starea, sa o accesez mai bine...a mers, partial insa. Ma gandesc ca poate nu am ancorat eu bine, ce e drept in NLP e nevoie de exercitiu continuu.
Este trist dragilor ca traim si incurajam o societate bolnava, fara valori si fara educatie, fara nici un gram de simt de apartenenta. Unde e identitatea noastra ca si popor? Acum in manele?!

A fost doar un gand ce ma macina zilele acestea si m-am gandit sa il impartasesc cu voi...un moment doar daca va ganditi la asta poate macar cu un gand imbunatatim ceva...

Cheers!!
Mihaela Iordache