Conflictul - calea catre o relatie sanatoasa

In mod conventional spunem despre conflictul in relatii ca e “rau”. Cele mai multe cupluri percep conflictul sau lipsa lui ca un instrument de masurare a punctelor forte si a slabiciunilor relatiei. Adevarul este ca, uimitor, conflictul nu este rau. Chiar este o parte necesara din fiecare relatie, de orice natura ar fi ea.

Cum ai putea sa ai parte de adevarata intimitate emotionala cu o alta persoana, sa traiesti cu ea zi de zi, sa experimentezi toate frustrarile vietii si sa nu ai parte de conflict? Daca nu exista conflict, inseamna ca unul din parteneri nu comunica.

Conflictul este vital atat pentru o legatura autentica, cat si pentru a descoperi preferintele partenerului, ce ii place sau nu ii place, care sunt dorintele si nevoile acestuia. Orice problema poate fi o solutie de fapt. Procesul de explorare a diferentelor si construirea unui consens te invata despre caracterul partenerului tau. A accepta conflictul este primul pas spre sporirea legaturii dintre parteneri, care duce relatia la un nivel mai profund.

Sa luam un exemplu:

Ea: “Eu nu sunt o prioritate pentru tine! Relatia noastra e ultima pe lista ta!”

El: “Ce vrei sa spui? Lucrez 70 de ore pe saptamana pentru a-ti oferi modul de viata pe care ti-l doresti!!?”

Ea: “Chiar nu intelegi. Lucrurile mici sunt cele care conteaza. Cand ai planificat ultima oara o seara in doi pentru noi?”

El: “Dar tu lucrezi doar part-time...de ce nu ai planificat tu?”

Dialogul dintre cei doi este un exemplu comun despre cum este experimentat conflictul in relatie; furia si vinovatia il amplifica. Observati cum referirea la cealalta persoana este foarte des folosita, in schimb ce referirea la propria persoana, nu prea.

In timpul unui conflict referirea la cealalta persoana reflecta credinta fiecaruia asupra ceea ce face celalalt, cum ca e gresit...fapt care implica ca unul din ei are dreptate. Prin urmare, se naste clasicul razboi “Corect-Gresit”. Intr-un astfel de dialog, furia se amplifica si fiecare din parteneri isi apara cu din ce in ce mai mare intensitate propria pozitie, facand astfel aproape imposibila gasirea unei solutii constructive. In lipsa atentiei, resentimentele, ostilitatea si comportamentul pasiv-agresiv cresc intr-un mod distructiv. Este foarte important modul in care este gestionat un conflict.

In cazul in care nu am avut modele de la care sa invatam cum sa acceptam conflictul, vom reactiona in mod natural, aproape biologic, cu o atitudine de genul “fight or flight”, specifica supravietuirii. Acest instinct natural, ne indeamna sa raspundem in fata unui pericol cu lupta sau fuga. In momentul in care partenerul vine cu furie si vinovatie, bataile inimii cresc, tensiunea creste, adrenalina pompeaza, pupilele se dilata, auzul devine din ce in ce mai acut, muschii se tensioneaza pentru a ne pregati de “lupta” sau de “fuga”. Tin sa evidentiez, inca o data ca un adevarat pericol sau pur si simplu un partener acuzator, de cele mai multe ori declanseaza acelasi raspuns, ”fight or flight”.

Fiecare din noi avem un mod specific de a raspunde, de obicei ca rezultat a ceea ce am invatat si experimentat de-a lungul vietii.

Cum esti in conflict? Te infurii si lupti, sau te retragi si fugi? Te angajezi in conflict sau il eviti si il “maturi sub pres”?

In cuplu, avem cateva rezultate in momentul in care apare un conflict. Daca ambii lupta, vom avea parte de argumente si un conflict care se amplifica. Daca ambii evita conflictul, apare o distanta intre cei doi, un fel de separare emotionala. Cum evitarea creaza si mai multa evitare, parteneri ajung cumva sa duca vieti paralele fara prea multa intimitate emotionala. Intr-o relatie in care o persoana se retrage si alta lupta, rezultatul va fi un partener care il urmareste furios pe celalat care se va retrage din ce in ce mai mult, iar pana la urma partenerul furios resimte frustrarea si cedeaza. Nici unul din aceste modele nu sunt sanatoase.

Paradoxal, ceea ce are nevoie un cuplu este un mod de a evita sau lupta intr-un mod sanatos. Cum s-ar face asta? Iata cateva sugestii:

1. Acceptarea starii de “fight of flight” atunci cand apare furia

2. Agreati de comun acord sa explorati dezacordul

3. Exprimati ganduri si emotii, pe rand, fara sa intrerupeti

4. Folositi referirea la propria persoana pentru a evita vina si a-ti asuma propriile emotii

5. Asculta cu adevarat

6. Fii “curios” despre punctul de vedere al partenerului

7. Vorbiti pana fiecare detaliiaza cat mai mult din “cazul” lui

8. Aminteste-ti...scopul nu este sa va dati seama cine are sau nu dreptate, care a gresit...scopul este va intelegeti punctul de vedere unul altuia

9. Doar in acest moment puteti gasi o solutie la o problema.

In mod ironic, fara conflict nu ajungi la o conexiune adevarata. Cum e zicala “Nu e placere fara durere”, parca e ceva adevar aici? Gasind parghii pentru rezolvarea conflictului asigura dezvoltarea atat a ta, a partenerului cat si celei de a treia parti – relatia in sine.

In momentul in care partenerii nu fug de conflict, se construieste, nu conteaza care este contextul, un fel de simt al securitatii si increderii.

Pentru a avea o relatie fericita, cateodata coneaza mai mult cum faci fata incompatibilitatii decat cat de compatibili sunteti.

Compartimentare?

autor: Coach Rachelle Disbennett-Lee

Cuvantul "a compartimenta" inseamna sa separi in parti distincte. Sunt intrigata de faptul ca implica cumva cuvantul "mental". Pentru mine inseamna nevoia de a separa mental ceea ce facem. O strategie pe care o invat este sa faci lucrurile pe rand. Fiind un "multitasker" in recuperare, aceasta strategie este o provocare, insa simt beneficiile ei.

Imi aduc aminte ca mi s-a spus ca e imposibil sa faci doua actiuni cognitive in acelasi timp. O actiune cognitiva este definita ca si o activitate intelectuala constienta. Desi pentru multi ani m-am mandrit ca pot sa fac doua sau mai multe lucruri in acelasi timp, incep sa inteleg ca atunci cand fac acest lucru, atentia mea este impartita. Secretul pentru a finaliza corect este sa compartimentam si sa ne concentram pe cate un lucru pe rand.

Imi impart acum ziua in sarcini delimitate. Fac un fel de harta a ceea ce voi face din ora in ora. In loc sa imi incep ziua cu o lunga lista de lucruri de facut si sa ma gandesc ca o sa le acopar pe toate pe parcursul zilei, imi impart ziua in activitati. Imi petrec o ora pe proiectul A, 15 minute pentru a da cateva telefoane, si un alt interval de timp pentru e-mail, etc. Prin a-mi compartimenta ziua, reusesc sa fac mai multe lucruri, mai repede si cu mai putine erori si frustrare. Totul se reduce la concentrare.

Imi aduc aminte cum era sa incep un proiect dimineata si sa fiu cu el pe birou si la sfarsitul zilei. Reuseam sa ma las distrasa de alte activitati. Acum stiu ca, daca ma concentrez pe cate un lucru, pot sa rezolv o sarcina si sa trec la urmatoarea. Este provocator tocmai pentru ca in mod obisnuit, nu e asa?...viata nu se incadreaza in compartimente bine determinate. Prin a construi structura poti reusi sa te ocupi de sarcinile sau evenimentele neasteptate care te intampina.

Este important sa descoperi ce functioneaza mai bine si potrivit pentru tine. Sa imi pun in calendar activitatile, ora de ora, functioneaza bine pentru mine. Flexibilitatea este importanta pentru a permite rezolvarea evenimentelor neprevazute. Poate e o idee buna sa stabilesti timp suplimentar pentru asta. Poate parea foarte structurat, dar exista multa libertate in structura. In loc sa incercam sa facem totul in acelasi timp, facem lucrurile pe rand si vom ajunge sa indeplinim mult mai multe la sfarsitul zilei, si foarte important ajungem sa nu ne simtim stresati si presati.

Coach Rachelle Disbennett-Lee

Stima de sine sau obsesie?

Poate ca suntem prea preocupati de neinsemnatele noastre persoane. Dar poate ca inainte de toate nu stim cum sa ne comportam in raportul cu noi insine...


In primul rand fiindca ne lasam prea usor cuceriti de valori si de injonctiuni factice: performanta, abundenta, aparenta. Trei flageluri, atat ale societatilor noastre, cat si ale psihismelor noastre. Performanta: e normal sa vrei sa faci bine ceea ce faci dar nu si sa vezi "challenges", provocari pretutindeni, sa vrei sa fii un "invingator", pana la a te imbolnavi (este clasica, de-acum, oboseala de a fi tu insuti ....). Abundenta: e normal sa vrei sa dispui de un acoperis deasupra capului, de imbracaminte, de hrana. Dar nu si sa cumperi cu febrilitate (sau sa visezi sa cumperi) tot ce ni se flutura prin fata ochilor. Aparenta: e normal sa iti faca placere propriul tau corp si sa ti-l ingrijesti. Dar nu si sa incepi sa tremuri la cel mai mic rid sau la primul fir de par alb.


Apoi, deoarece locul pe care il ocupa de acum constructia noastra si grija de noi insine in economia noastra personala a ajuns la un cost exorbitant, nu mai avem optiunea de a nu ne gandi la noi in fata unei societati in care imaginea a devenit atat de importanta. De unde si acest rezultat: egoul nostru este efectiv umflat, omniprezent, ghiftuit cu mancaruri proaste, de care a devenit dependent. Fara indoiala ca nu este o intamplare daca tulburarile date de conduitele alimentare, bulimia si anorexia, sunt atat de strans legate de problemele stimei de sine, si este ispititor sa duci mai departe comparatia: exista bulimii ale sinelui, inflatii ale egoului cand te umpli de tine insuti, apoi vomiti; exista apoi anorexii ale sinelui, cand te refugiezi in asceza si in privatiune, crezand ca devii mai maret si mai puternic neluandu-te in seama si maltratandu-te. Suferinte inutile care nu te invata nimic alceva decat sa suferi si mai mult si sa te pedepsesti mai bine....




Fragment din Cristophe Andre

Groaza de Sarbatori...

Este mijlocul lunii Decembrie, si suntem foarte ocupati. Balansam intre munca, familie, cumparaturi, petreceri, cu doar 24 de ore la dispozitie in fiecare zi. Nu este de mirare ca multi dintre noi ajung la “Groaza de sarbatori” in aceasta perioada a anului. Care este discursul tau interior...seamana cumva cu “Oare cum am sa trec peste sarbatorile astea?”. Acest sentiment poate distruge spiritul sarbatorilor si aduce parca un fel de monstru interior.

Nu putem sa ne bucuram de ceva din exterior decat daca ne bucuram de propria noastra persoana. Pentru a fi capabil sa te bucuri de altii, ar fi bine sa simplifici oricand poti actitivitatile astfel incat sa ai loc sa ...respiri. Intreaba-te “Cum pot sa maximizez ceea ce imi face placere si sa minimizez corvoada?”. Cu cat iti vei da o pauza, cu atat mai multa energie vei avea, pentru a oferi celorlalti iubire si atentie, si sa experimentezi spiritul sarbatorilor, autentic.

Pentru multi, Groaza de Sarbatori este plina de asteptari din partea familiei si conflicte. Cum sa ma impart in vizite? Ce fac cu rudele care nu isi vorbesc? Ideea e sa te bucuri de oameni, corect?

Cand pui ca prioritate, relatiile, asta nu inseamna ca poti sa faci pe toata lumea fericit. Ajuta sa realizam asta. Poti sa o iei razna, sau poti sa realizezi o situatie de “no win”, in care chiar nu exista castigatori. Cum se spune...schimba ceea ce poti schimba si accepta ceea ce nu poti schimba.

Sarbatori fericite si ...haide sa ne bucuram de noi...de ceilalti...de spiritul sarbatorilor!

Nu vezi padurea de copaci? Un pas in spate ajuta!

Cum ar fi daca ne-am putea rezolva problemele ca si cum ar fi ale altora? Ce obiectivi am fi! Dar cand sunt ale mele parca nu mai vad bine...totul e in ceata! Sunt prea implicat subiectiv...Ce ma fac?

Suna familiar? Normal. E mai usor sa oferim retete altora, sa dam sfaturi decat sa facem tot posibilul sa fim obiectivi asupra propriilor noastre probleme. Cum ar fi sa pot privi situatiile neplacute, problematice ca si cum eu as fi la 10 000 km departare? Cum s-ar vedea? Parca nu sunt asa implicat, subiectv? Parca se vad lucrurile altfel acum? Sunt convinsa ca da! Vorbim de Asociere si Disociere (o mai numim si Detasare)

Daca vorbim despre imagini, a fi asociat inseamna sa vezi o experienta ca si cum ea s-ar intampla deja, prin ochii participantului, pe cand a fi disociat insemna sa te vezi traind o experienta ca si cum te-ai uita la un film despre asta.

Te-ai lovit candva de o problema neplacuta si ai facut “din tantar armasar”? Este posibil ca ai fost atat de asociat cu problema, atat de implicat in ea incat sa faci asta? Daca este corect, poti mereu sa te disociezi de la problema pentru a castiga ceva perspectiva referitor la ea si sa o depasesti cu mai putina implicare emotionala.

Cand ne uitam “din afara”, cand facem “un pas in spate”, putem fi mai obiectivi emotional, sau cel putin emotiile vor fi “despre” experienta in sine decat despre emotiile avute de catre propria persoana ca si participant.

Se intampla deseori cam ce nu ar fi bine sa facem. Retraim experiente negative, amintiri si evenimente intr-un mod atat de asociat incat ajungem sa simtim toate emotiile neplacute de atunci. Si reusitm “performanta” sa retraim amintiri si evenimente placute in mod disociat, ca si cum vedem un film frumos. Cum ar fi daca ar fi invers?

Sa reusim sa facem “un pas in spate” ne ajuta sa vedem relatii, limite si componente din situatie pe care in alta modalitate nu le-am putea vedea, si asta ne ofera informatii valoroase pe care altfel nu le-am avea.